Sura Abasa — He frowned
Sura Abasa (He frowned) — 80/114 · 42 versete. Citește și ascultă cu textul arab și traducerea în română.
عَبَسَ وَتَوَلَّىٰٓ
El s-a încruntat şi a întors spatele
Ayah 1أَن جَآءَهُ ٱلۡأَعۡمَىٰ
când orbul a venit la el
Ayah 2وَمَا يُدۡرِيكَ لَعَلَّهُۥ يَزَّكَّىٰٓ
Ce ştii tu? Poate s-ar fi mântuit
Ayah 3أَوۡ يَذَّكَّرُ فَتَنفَعَهُ ٱلذِّكۡرَىٰٓ
ori şi-ar fi amintit, iar amintirea i-ar fi folosit
Ayah 4أَمَّا مَنِ ٱسۡتَغۡنَىٰ
În schimb pe cel bogat
Ayah 5فَأَنتَ لَهُۥ تَصَدَّىٰ
tu îl primeşti cu cinste
Ayah 6وَمَا عَلَيۡكَ أَلَّا يَزَّكَّىٰ
fără să-ţi pese dacă se va mântui
Ayah 7وَأَمَّا مَن جَآءَكَ يَسۡعَىٰ
iar pe cel care vine la tine, plin de râvnă
Ayah 8وَهُوَ يَخۡشَىٰ
plin de teamă
Ayah 9فَأَنتَ عَنۡهُ تَلَهَّىٰ
tu, cu nepăsare, îl primeşti
Ayah 10كَلَّآ إِنَّهَا تَذۡكِرَةࣱ
Nu! Aceasta este o amintire
Ayah 11فَمَن شَآءَ ذَكَرَهُۥ
oricui vrea să-şi amintească
Ayah 12فِي صُحُفࣲ مُّكَرَّمَةࣲ
Ea este de pe sulurile prea cinstite
Ayah 13مَّرۡفُوعَةࣲ مُّطَهَّرَةِۭ
înălţate, curăţate
Ayah 14بِأَيۡدِي سَفَرَةࣲ
de mâinile scribilor
Ayah 15كِرَامِۭ بَرَرَةࣲ
cinstiţi şi nevinovaţi
Ayah 16قُتِلَ ٱلۡإِنسَٰنُ مَآ أَكۡفَرَهُۥ
Să fie ucis omul! Cât este de tăgăduitor
Ayah 17مِنۡ أَيِّ شَيۡءٍ خَلَقَهُۥ
Din ce l-a creat
Ayah 18مِن نُّطۡفَةٍ خَلَقَهُۥ فَقَدَّرَهُۥ
Dintr-un strop de sămânţă! L-a creat şi i-a dat o soartă
Ayah 19ثُمَّ ٱلسَّبِيلَ يَسَّرَهُۥ
i-a făcut calea uşoară
Ayah 20ثُمَّ أَمَاتَهُۥ فَأَقۡبَرَهُۥ
apoi l-a lăsat să moară şi a pus să fie înmormântat
Ayah 21ثُمَّ إِذَا شَآءَ أَنشَرَهُۥ
iar când va voi, îl va scula
Ayah 22كَلَّا لَمَّا يَقۡضِ مَآ أَمَرَهُۥ
Nu! Omul nu împlineşte ceea ce El îi porunceşte
Ayah 23فَلۡيَنظُرِ ٱلۡإِنسَٰنُ إِلَىٰ طَعَامِهِۦٓ
Omul, să se uite la hrana sa
Ayah 24أَنَّا صَبَبۡنَا ٱلۡمَآءَ صَبࣰّ ا
Noi am vărsat apă, şi ce vărsare
Ayah 25ثُمَّ شَقَقۡنَا ٱلۡأَرۡضَ شَقࣰّ ا
Noi am crăpat pământul, şi ce crăpare
Ayah 26فَأَنۢبَتۡنَا فِيهَا حَبࣰّ ا
Noi am făcut să răsară grâne
Ayah 27وَعِنَبࣰ ا وَقَضۡبࣰ ا
vii şi legume
Ayah 28وَزَيۡتُونࣰ ا وَنَخۡلࣰ ا
măslini şi curmali
Ayah 29وَحَدَآئِقَ غُلۡبࣰ ا
şi grădini dese
Ayah 30وَفَٰكِهَةࣰ وَأَبࣰّ ا
fructe şi păşuni
Ayah 31مَّتَٰعࣰ ا لَّكُمۡ وَلِأَنۡعَٰمِكُمۡ
zestre vouă şi turmelor voastre
Ayah 32فَإِذَا جَآءَتِ ٱلصَّآخَّةُ
Când va veni însă Vuietul
Ayah 33يَوۡمَ يَفِرُّ ٱلۡمَرۡءُ مِنۡ أَخِيهِ
în ziua când omul va fugi de fratele său
Ayah 34وَأُمِّهِۦ وَأَبِيهِ
de mama sa, de tatăl său
Ayah 35وَصَٰحِبَتِهِۦ وَبَنِيهِ
de soţia sa, de fiii săi
Ayah 36لِكُلِّ ٱمۡرِيࣲٕ مِّنۡهُمۡ يَوۡمَئِذࣲ شَأۡنࣱ يُغۡنِيهِ
în Ziua aceea fiece om îşi va primi răsplata
Ayah 37وُجُوهࣱ يَوۡمَئِذࣲ مُّسۡفِرَةࣱ
În Ziua aceea
Ayah 38ضَاحِكَةࣱ مُّسۡتَبۡشِرَةࣱ
vor fi chipuri strălucitoare, surâzătoare şi bucuroase
Ayah 39وَوُجُوهࣱ يَوۡمَئِذٍ عَلَيۡهَا غَبَرَةࣱ
însă în Ziua aceea
Ayah 40تَرۡهَقُهَا قَتَرَةٌ
vor fi şi chipuri colbuite
Ayah 41أُوْلَٰٓئِكَ هُمُ ٱلۡكَفَرَةُ ٱلۡفَجَرَةُ
Aceştia vor fi tăgăduitorii, desfrânaţii
Ayah 42